În pofida progreselor din domeniul medical legate de prevenție, diagnostic și tratament, în Romania, peste 23000 de femei își pierd anual viața din cauza cancerului (1 din 4 femei prin cancer de sân și cancer de col uterin).

Ce este cancerul de col uterin?

Toate femeile au risc de a dezvolta un cancer ginecologic^[1], precum cancerul de col uterin. Cancerul de col uterin sau cancerul cervical se caracterizeaza prin aparitia celulelor atipice, cu multiplicare necontrolata la nivelul cervixului.  Acest tip de cancer poate afecta femeile de orice vârstă, însă este mai frecvent diagnosticat in cazul femeilor de vârstă activă 35-55 de ani^[2]. Majoritatea cazurilor de cancer de col uterin (mai mult de 95%) sunt cauzate de papiloma virusul uman (HPV), respectiv de tulpinile cu risc oncogenic înalt, precum HPV 16 și HPV 18, cel mai frecvent intalnite. Însă, 15 tulpini ale virusului HPV au fost clasificate ca tulpini cu risc înalt^[3].

Infectia cu HPV este cea mai frecventă infecție virală a aparatului reproducător. Majoritatea femeilor și bărbaților activi sexual vor fi infectați la un moment dat în viața chiar în mod repetat. Mai mult de 90% dintre populațiile infectate elimină în cele din urmă infecția.

Infecția cu o tulpină HPV cu risc înalt poate duce la modificări ale celulelor de la nivelul cervixului, modificări anormale care poartă numele de leziuni precancerose  si ulterior, în evoluție, leziuni maligne ale colului uterin^[4]. Dacă nu sunt tratate,  aceste leziuni premaligne pot evolua catre cancer.

Leziunile determinate de HPV au un impact major asupra calităţii vieţii, din cauza sentimentelor de teamă și ruşine cu care se confrunta femeile, şi din cauza afectarii calitatii vieţii sexuale. ^[5]

Pentru femeile cu un sistem imunitar normal, este nevoie de 15 până la 20 de ani pentru apariția unui cancer de col uterin din momentul infectiei, în timp ce pentru femeile cu un sistem imunitar compromis această perioadă se reduce până la 5-10 ani^[6]. Este foarte importantă depistarea în stadii incipiente, pentru că supraviețuirea este mai bună daca diagnosticul este realizat in stadii precoce. Cu cât reușim să punem diagnosticul în stadii incipiente, cu atât tratamentele sunt mai ușor

de aplicat și au un procent de reusită mai mare. Importantă este și urmărirea post terapeutică adecvată pentru depistarea  precoce, în faza asimptomatică a recidivelor.

Care sunt factorii de risc pentru cancerul de col uterin?

Întâi să definim factorul de risc.Factorul de risc este reprezentat de o caracteristică, o condiție sau un comportament care sporește riscul de a dezvolta o boală.

Asa cum am mai spus, majoritatea cazurilor de cancer de col uterin sunt cauzate de infecția persistentă cu HPV, un virus foarte comun^[1]. Infecția HPV poate apărea atât în rândul femeilor cât și în rândul bărbaților.

Există o serie de factori care cresc riscul de apariție a unor modificari la nivelul celulelor cervicale, printre aceștia numarandu-se^[2] un sistem imunitar deficitar (slăbit), care reprezintă o putere redusă a organismului de a lupta cu infecția HPV, fumatul, utilizarea contraceptivelor pe o perioadă mai lungă de timp, debutul precoce al vieții sexuale, contacte sexuale cu parteneri multipli, infecțiile cu transmitere sexuală asociate sau istoricul familial de cancer de col uterin.

Cum se previne cancerul de col uterin?

Cancerul de col uterin poate fi prevenit prin vaccinarea anti-HPV și diagnosticat precoce prin screening realizat prin Testul Papanicolau sau testul HPV (pentru leziunile produse secundar infecției)^[3].

Vaccinarea anti-HPV este aproape 100% eficace în prevenirea infecțiilor care produc leziunile colului uterin. Începând cu luna decembrie, și femeile cu vârsta între 18 și 45 de ani au acces la vaccinarea anti-HPV în regim compensat 50%. Recomand femeilor care nu au beneficiat de vaccinarea anti-HPV în adolescență, când răspunsul imun la vaccin este maxim, să discute cu medicul despre importanța prevenției cancerului de col uterin prin vaccinare și detecția leziunilor premaligne prin screening.

Prin testarea regulată, realizată o dată la 5 ani, a femeilor începând cu vârsta de 25 de ani și până la împlinirea vârstei de 65 de ani, se depistează leziuni care pot fi tratate mai ușor. De asemenea, depistat în stadii incipiente, cancerul de col uterin poate fi tratat, rata de supraviețuire la 5 ani în cazul descoperirii la timp fiind de circa 90%^[4].  În România, femeile beneficiază de gratuitate pentru testul Babeș-Papanicolau în cadrul Programului Național pentru depistarea activă precoce a cancerului de col uterin prin screening organizat.

Deși este un cancer prevenibil prin vaccinare și screening se estimează că peste 3000 de femei sunt diagnosticate anual cu cancer de col uterin și alte 1800 își pierd viața în lupta cu această afecțiune. Sunt femei tinere, mame, active din punct de vedere profesional, iar impactul se resimte și asupra copiilor lor, a comunității și a întregii societăți.

Ce alte tipuri de cancer poate determina infecția cu HPV?

Infecția cu virusul HPV poate produce leziuni în zona ano-genitală, avand asfel un rol cauzal în apariția cancerului vulvar, vaginal, anal.

CANCERUL MAMAR

• 1 din 7 femei are risc de a dezvolta cancer de sân de-a lungul vieții. ^[1]
• Cancerul mamar reprezintă malignitatea cea mai frecvent diagnosticată în rândul femeilor din România.¹ Cancerele mamare sunt caracterizate prin extensie și tip histopatologic si imunohistochimic (tipul de celula maligna).  Cancerul mamar triplu negativ (TNCB) este unul dintre cele mai agresive subtipuri de cancer, ce afectează cu precădere femeile tinere, până în 40 de ani și deține o pondere între  10-15% din totalul cancerelor mamare^[2].  Un alt tip agresiv de cancer mamar este cel Her2 pozitiv, care în ultimii 20 ani dispune de terapie țintită ce a îmbunătățit supraviețuirea.
• Progrese semnificative au fost realizate în domeniul tratamentului cancerului mamar în România. Terapiile personalizate, precum terapia țintită și imunoterapia, au adus noi speranțe în gestionarea bolii. Chirurgia, radioterapia și chimioterapia rămân părți esențiale ale planurilor de tratament, iar echipa multidisciplinară joacă un rol crucial în abordarea holistică a pacientelor.

Poate fi cancerul de sân prevenit?

Prevenirea completă a cancerului de sân poate fi dificilă, deoarece există factori de risc, cum ar fi predispoziția genetică și istoricul familial, care nu pot fi controlați. Se estimează că 30% dintre cazurile de cancer de sân sunt atribuite unor factori de risc modificabili, cum ar fi excesul de greutate corporală, lipsa de activitate fizică, fumat și consumul de alcool și, prin urmare, pot fi prevenite^[3]. Există anumite măsuri pe care femeile le pot lua pentru a reduce riscul de a dezvolta cancer de sân: autopalparea regulata a sânilor, screeningul regulat, adoptarea unui stil de viață sănătos, alăptarea, evitarea consumului de alcool, a expunerii la carcinogeni.

Multe cazuri de cancer de sân sunt descoperite chiar de femei prin auto-examinarea sânilor, cum  ne auto-examinam sânii?

Pentru autoexaminarea sânilor sunt cateva reguli pe care doamnele si domnișoarele, precum și domnii trebuie să le cunoască. Se recomandă ca autopalparea să fie efectuată dupa menstruație, în timpul dușului. Doamnele se așează în fața oglinzii cu brațele ridicate deasupra capului, și ulterior mâinile le asează pe șolduri și examinează sânii în oglinda. Se folosește vârful degetelor pentru a explora fiecare sân în parte, utilizând mișcări circulare și de sus în jos. Autoexaminarea lunară a sânilor pentru depistarea semnelor unui cancer de sân poate salva viața pacientelor, întrucât, depistat într-un stadiu timpuriu, cancerul de sân poate fi tratat cu speranță de vindecare completă. Este recomandat să mergem la medic și să discutam despre testele de screening și investigațiile medicale pentru depistarea timpurie a cancerului de sân (ecografie mamară, mamografie, RMN în cazuri selecționate).

În ceea ce privește screeningul, ghidurile europene recomandă mamografia chiar începând de la vârsta de 45 de ani, însă programele de screening sunt gândite în funcție de capacitățile naționale. Acest lucru nu înseamnă că femeile mai tinere de 45 de ani nu pot face cancer de sân, ci că incidența acestui tip de cancer este mai mică înainte de vârsta de 45-50 de ani.

Pentru femeile mai tinere de 45 de ani se recomandă evaluare ecografică, iar pentru femeile considerate cu factor mare de risc – de exemplu care au în familie rude de gradul 1 cu cancer de sân, precum mamă sau soră – se recomandă intrarea într-un program de monitorizare și realizarea de consultații preventive.

În următorii aproape 20 de ani, în conditiile păstrării tendințelor actuale în Romania, se estimează creșterea incidenței (+5%) și a numărului deceselor prin cancer mamar (+13.3%)^[4].

Pentru a schimba însă aceste statistici sumbre , Organizația Mondială a Sănătății a realizat cateva recomandari:

            1. realizarea unui screening eficient astfel incat cel puțin 60% dintre cancerele mamare să fie diagnosticate și tratate în stadiu incipient,  

            2. scurtarea timpului dintre primul simptom și prezentarea la medic pentru diagnostic și începerea terapiei (perioada de timp optimă între primul simptom și diagnostic să fie de 60 de zile)

            3. realizarea terapiei optime conform ghidurilor în vigoare astfel încat 80% dintre paciente să urmeze tratamentul multimodal care le poate ajuta să revină cu succes în comunitate.

Cu toate provocările, există și speranțe pentru îmbunătățirea situației cancerului mamar în România. Este esențial să se investească în educația medicală și conștientizarea publicului, pentru a promova importanța screening-ului regulat și a informațiilor despre factorii de risc.

De asemenea, îmbunătățirea accesului la serviciile de sănătate, inclusiv la tehnologii moderne de diagnostic și tratament, poate juca un rol crucial în reducerea mortalității legate de cancerul mamar. Colaborarea între autorități, organizații non-guvernamentale și comunitatea medicală este esențială pentru implementarea unor politici eficiente și pentru crearea unui sistem de sănătate mai echitabil.

Cercetarea medicală continuă să ofere perspective promițătoare în lupta împotriva cancerului mamar. Studiile asupra terapiilor inovatoare, identificarea biomarkerilor și dezvoltarea unor metode non-invazive de diagnostic sunt domenii de cercetare esențiale. Colaborarea între comunitatea medicală, cercetători și autorități guvernamentale este esențială pentru promovarea cercetărilor avansate și implementarea rezultatelor în practică.